marți, 17 ianuarie 2012

SRISOARE CATRE COSMIN - AnA Adam

Draga Cosmin,
acum aproape doi ani intr-o dimineata, am primit un e-mail in care eram anuntata ca murisesi. Era adevarat! Am fost surprinsa, socata; am simtit ca este nedrept fiindca oamenii ca tine ar trebui sa stea mai mult pe aici.
Absurdul existentei ma contamina usor si pe mine. Aveam sentimentul vulnerabilitatii si neajutorarii, la dispozitia unor forte deasupra mea. Parea ca asta e conditia umana. M-am gandit la Raluca: ma coplesea chiar numai gandul ca trebuie sa suporte grozavenia mortii tale. Simteam in povestea voastra ceva foarte incomod pentru mine cu care tare n-as fi vrut sa ma confrunt nici macar participand la inmormantarea ta. Stii cum suntem invatati noi, credem ca e de preferat sa evitam intalnirea cu moartea! S-a ivit un prilej ideal de a ma scuza fata de constiinta mea. Venise in vizita pentru cateva zile, fratele meu pe care nu-l vazusem de un an si ceva. Apoi era frig, nici macar nu erai inmormantat in Timisoara.... A fi mers la inmormantare echivala atunci cu un ramas bun fata de tine si minima sustinere fata de Raluca. Dar se pare ca acestea au cedat in fata disconfortului meu.... Am stat cateva luni cu remuscarea ca nu ti-am multumit fiindca ne-am intalnit si ca nu mi-am luat ramas bun. Apoi lumea mea, s-a schimbat tot mai neasteptat si rapid raspunzandu-mi-se la dorinte vechi si secrete. Miraculosul a intrat in cotidian. Am revazut-o pe Raluca si s-a putut intampla astfel ca te-am intalnit si pe tine in feluri si circumstante nebanuite pana nu demult. E sigur ca ne-am intalnit mai des decat atunci cand traiai. Imi sunteti ghizi intr-ale prieteniei, autenticitatii, vindecarii, curajului si alchimizarii interioare. Printre multe altele voi m-ati ajutat sa ma apropii de Moarte asa de mult incat sa stau cu ea la confidente pe banca din parculetul cu trandafiri, lavanda si tuberoze. Sa o imbratisez si sa ajung a le iubi pe ea si pe sora sa, Viata. Ma gandesc ca daca as vrea sa fiu in nota politetii, da, "ne putem lua ramas bun de mai multe ori" dar niciodata cu sentimentul ca nu o sa ne reintalnim. "Moartea e doar o formalitate" spune un personaj de film. Multumesc,
Ana