Duminica pe 19 iunie am fost la Timisoara alaturi de Raluca si cei dragi lui Cosmin.
De cind m-a contactat Raluca acum citeva luni si mi-a spus despre proiect, am stiut ca trebuie sa fiu acolo.
Intilnirea cu Raluca, cu oamenii dragi ei si lui Cosmin a fost emotionanta, absolut toate lucrarile si textele expuse m-au impresionat pina la lacrimi, le-as mentiona, insa, aici, in mod special, pe cele care m-au rascolit profund - cerbii lui Ana (in special “Te iubesc Vinatorule”), fotografiile Valentinei, poezia lui Robert, pictura si fetele Dianei, lucrarea Suzanei, muzica lui Szili ...
Cind Robert a intrebat in timpul speech-urilor daca mai vrea cineva sa adauge ceva am simtit in inima un imbold, pe care, insa, nu l-am urmat, de aceea, o fac acum.
As fi vrut sa vorbesc despre Cosmin – Omul. Eu nu l-am cunoscut pe Cosmin nici ca jurnalist, nici ca directorul / PR-ul de la Carturesti, nu am discutat cu el niciodata despre arta si nici nu am organizat nimic impreuna cu el in zona de evenimente artistice. Eu l-am cunoscut pe Cosmin – Omul, cel care la un moment dat a intrat la mine pe blog doar ca initiala « C », cel care ulterior mi-a trimis un email in care imi spunea povestea lui, cel cu care prêt de aproape un an am corespondat, punind laolalta durerea si suferinta / bucuria si speranta / frica si iubirea / viata si moartea.
Cosmin pentru mine dincolo de toate este un om – care a suferit, pe care l-a durut, care a plins, caruia i-a fost frica. Un om care a iubit pina la cer, s-a bucurat ca un copil, a ris si s-a jucat. Ca noi toti, oamenii.
Lectia pe care viata mi-a oferit-o mie prin intilnirea cu Cosmin, si ulterior prin intilnirea cu Raluca, cu acest proiect si toti oamenii care au fost acolo, culminind cu cartea lui Wilber “Gratie si Forta” este ca omul din noi coexista cu sufletul care suntem. Ca nu putem fi doar om sau doar suflet, doar carne sau doar inger, doar corp sau doar spirit, ci doar impreuna. Nu putem fi doar bucurie sau doar tristete, doar suferinta sau doar iubire, doar viata sau doar moarte, doar boala sau doar sanatate – ci toate impreuna. Pentru ca toate sunt expresiile Vietii celei mari. Nici una nu este buna, precum nici una nu este rea, pentru ca nu exista bine sau rau. Ele doar sunt. Nu poti sa astepti sa se termine una ca sa inceapa cealalta, ci doar poti sa le respiri pe toate asa cum vin la tine, sa le accepti si sa fii.
Cosmin a fost deopotriva cel care a plins, care a suferit, care a gustat “iadul”, a respirat durerea si si-a pus intrebari. Si tot el a fost cel caruia i-au crescut aripi, care a creat si a insufletit oameni, care a trait frumos, s-a bucurat de viata si a spus “la revedere” cu zimbetul pe buze.
“Eu tocmai de asta ma tem, ca nu ii voi gasi talcul. Inca
ma mai intreb daca e o pedeapsa, o nota de plata
pentru ceva facut gresit, o intamplare oarecare sau un
imbold pentru a-mi schimba ceva prin viata?”
“Ceau Dana,
Aici e primavara totala, cu branduse
galbene, mov si albe prin parcuri, cu pajisti ce te
trag inspre ele, prin miros si culoare, cu pesti aurii
strecurati printre frunze uscate ramase din iarna ... “
