marți, 17 mai 2011

PLEC SA-MI VAD ULMUL- Raluca



Pe dealurile din jurul Vienei, stejarul, alunul, teiul, ulmul, nucul si alti copaci formeaza o hora a zodiacului druidic. Patrunzi in cercul descris de ei si-ti cauti dublul vegetal, rotind privirea de jur imprejur. Te recunosti sau nu de la prima vedere si afli de la un pom cum esti tu ca om.

 Ulmul e frumos si inalt, zvelt, impozant chiar. Infloreste devreme, inaintea altor copaci si are floare in forma de cupa.
Omul–ulm e jovial, corect si loial. E nonconformist. Nu merge pe carari batute. E pozitiv, calm si idealist. Este adeptul tolerantei si are un deosebit simt al dreptatii. E temperamental, pasional si fidel familiei.
Cosmin e ulm si de cate ori plecam la Viena pentru investigatii, spunea:
“Plec sa-mi vad ulmul!”

From: Cosmin Lungu <clungu_ro@yahoo.com>
Subject: zdruncinat, dar in viata
To:
Date: Monday, November 17, 2008, 3:46 PM


             Draga, draga la toti
            
            Am iesit din spital si nu mai vreau sa ma intorc acolo niciodata. Prima punctie la ficat nu a reusit, pt ca Herr Lungu kolabiert (adica a lesinat intins pe masa de operatie) dupa cateva injectii in regiune si niste marcaje. L-a speriat zdravan pe medicul de la capul lui, mai ales ca pacientul Herr Lungu nu a reusit sa se exprime bine prin ce trece. In ciuda insistentelor lui Herr Lungu sa se reia procedura, pentru ca in caz contrar ar fi insemnat ca sederea in spital i se prelungeste, herr doctor a zis raspicat NEIN, ca m-a vazut alb ca varul, rece si transpirat. Raluca a fost chemata si ea de urgenta sa talmaceasa in germana engleza mea neclara. Inapoi cu patul in salon, pe drum disperarea mea la cote maxime, acolo ein zwei polizei o perfuzie in vene, de jur imprejur medici si asistente, pipait, intors pe toate fetele si dosurile, Raluca scoasa afara, eu super speriat. Mi se spune ca asta e, voi sta mai mult cu o zi (nu pot descrie starea mea), ziua urmatoare a doua incercare (cu o anestezie partiala – un fel de drogare). A doua oara a iesit bine (sar peste detalii), dar dupa ce efectul de drog a trecut, sa te tii durere! Nu puteam sta in picioare, asa ca imi venea greu sa cred ca ziua urmatoare (cand mi se dadusera asigurari ca plec) voi parasi spitalul. Singura mea grija se concentra pe asta: daca e normala durerea si daca trece pana ziua urmatoare. N-am avut parte (de data asta) de medici si asistente binevoitoare. Una m-a repezit elegant spunand-mi Mr Lungu, I dont know every patient and I am tired, I am here from yesterday evening, un asistent imi raspundea la intrebarea mea obsesiva cu raspunsul lui obsesiv: Mr Lungu, I ask you if you want a pain killer! Pai sa fie killer atunci, ca altfel nu ne intelegeam. Pe Raluca nu vroiam sa o las sa plece, as fi legat-o de pat, a urmat o seara lunga, dureroasa si tematoare, iar a doua zi Herr Lungu a strans din dinti, a zambit a bine, s-a incaltat ostentativ cu pantofii de la ora 8 dimineata (desi externarea era pe la 13) si a zis in sinea lui crew, prepare for departure. Durerea mai cedase, nu de tot, insa Lungul din salonul 18 Konrad (cand unul din brancardieri l-a carat prin spital cu patul si l-a luat altul, l-a intrebat daca e din 18 K – de verificare – Herr Lungu a inteles ca il intreaba de ziua de nastere) nu vroia sa ofere niciun motiv de prelungire a sederii.
           Acum, lasand gluma la o parte, nu mai vreau zuruck acolo. Ce urmeaza: o asteptare de cateva zile, pana vine rezultatul de la biopsie si aflu cum il cheama pe inamic, cat e de agresiv cu mine, unde e calcaiul lui Ahile si ce se poate face. Ma straduiesc sa fac progrese in gandirea pozitiva, sa respect cat mai strict retele de alimentatie sanatoasa, ma bucur de fiecare data cand sunt mai in forma (asa cum se intampla cand scriu mailul asta) si inca n-am renuntat la a crede ca lucrurile se pot schimba brusc si in bine. Mai presus de toate, n-am renuntat la planurile mele de viitor.
                
           Cu drag, dintr-o Viena frumoasa, insa pentru mine devenita neademenitoare.

      Raluca & Cosmin
 

                                            

duminică, 15 mai 2011

OCHII LUI COSMIN- Suzana Fantanariu



Lmina ochilor Tai din negura lumineaza, creioanele asteapta flacara degetelor tale sa ne scrii, sa ne de-scrii ca altadata....