sâmbătă, 18 iunie 2011

*** Elena Jebelean



Nu e nimic de iertat.
E doar de îndurat.
Când nu mai poţi îndura,
atunci îngerii coboară
seară de seară
în inima ta
şi-ţi luminează gândul
şi-ţi auresc, pe unde păşeşti, pământul.
Încălzesc piatra pe care adormi
până când noaptea se face dimineaţă
şi durerea iese ca roua din ceaţă.
Împodobit cu ea, înţelegi că nu e a ta,
că o porţi, o hrăneşti, o stingi
şi atât.
Ea e pragul. Tu nu eşti trecut.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu