luni, 13 iunie 2011

*** Elena Jebelean


Toate vânturile sunt înnodate
în atriul drept al inimii mele.
Atriul stâng se tot chinuie să deznoade
din ele,
iar ventricolul stâng îl susţine prieteneşte,
nu de alta, dar vâjâitul e atât de puternic
încât nu poate pune geană pe geană.
Tacul e un nod dezlegat,
vânt de furtună eliberat.
Ticul e o înnăditură nouă
din cel puţin patru fire.
Când plouă
inima bate mai rar,
vânează vântul, dar nu în zadar.
Sensul se leagă în ventricolul drept
mai ales când visez,
mai ales când iubesc,
mai ales când aştept.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu