Îmi dau seama citind ce am scris, pictat, desenat despre el că fiecare din noi e cu Cosminul lui. Că are un Cosmin anume în suflet. Şi că, adunaţi laolaltă, Cosminii ăştia îl recompun, poate nu pe de-a-ntregul, dar cu o imensă dragoste care ţine loc de tot, pe Cosmin cel aievea. Iată-l pe Cosminul meu.
A avut puterea să-mi scrie în noiembrie 2009 ca a prins aripi şi pentru că ne-a simţit pe toţi în jurul lui. Voia să facă un interviu cu Eginald Schlattner şi să-l trimită Orizont-ului, revista care era de fapt şi a lui, unde publica destul de des, unde tot ce scria era aşteptat cu nerăbdare. I-am răspuns că ar fi extraordinar să-l prindă pe Schlattner, dar că ar fi bine să îşi adune la un loc toate interviurile, reportajele, eseurile şi să facem o carte, cu numele lui pe copertă, pentru că ar fi fost nevoie de aşa ceva. Mi-a răspuns aşa: „Dumneavoastră mi-aţi dat aripi mari, iar asta nu se uită”. Cartea n-a apucat să o facă, dar ultimul său interviu, cel cu E.S., e între cele mai bune, mai vibrante, din tot ce am citit în ultimii 20 de ani, şi pentru că întrebările pe care Cosmin a ştiut să le pună sunt extraordinare.
Ascultaţi: „O bună bucată din viaţa dvs. s-a trăit cu un Dumnezeu mai mult absent, iar o alta sub semnul Său. Aţi dobândit o înţelepciune rotundă sau aţi ratat o parte din viaţă?” Sau: „Totul este deşertăciune şi vânare de vânt, spune Ecclesiastul. Aţi simţit vreodată mai acut asta?” Sau: „Din epistola a doua către Timotei a Sfântului Apostol Pavel: Căci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii şi al dragostei şi al înţelepciunii. De ce atunci religiile propovăduiesc frica de Dumnezeu, şi nu dragostea de Dumnezeu, ca piedică împotriva păcătuirii?” Şi: ”Aţi reuşit să iertaţi până la capăt?”
Poate că ar trebui să ne adunăm forţele şi să punem cap la cap tot ce a scris Cosmin, ce a risipit atât de darnic prin reviste şi ziare, de la interviuri, reportaje, eseuri, fragmente de jurnal. Aş adăuga scrisorile trimise prietenilor. Dacă m-ar întreba cineva, aş strânge până şi anunţurile prin care dădea de ştire publicului că librăriile Cărtureşti pun la cale ceva. Sau şapourile la anchetele pe care le lansa. Şi le-aş preda toate studenţilor de la jurnalism şi de la comunicare. Dar şi celor care visează să fie scriitori. S-ar contura din toate o figură de neconfundat. O amprentă. Eu, una, aş recunoaşte-o dintr-o mie, pentru că l-aş zări acolo pe Cosmin, în toată limpezimea, frumuseţea şi bunătatea lui. Cu inteligenţa sa vie, cu nemăsuratul talent de a însufleţi cuvintele, cu geniul curiozităţii care pune întrebări, cu umorul, dar şi cu melancolia lui. Cu speranţa care îl făcea să-mi scrie în noiembrie 2009: „Încă e devreme să vorbesc de rezultate, însă am eu aşa un sentiment că o să strig victorie! Simt că înving! Şi simt asta foarte puternic. Vă îmbrăţişez, Cosmin”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu